Istorie

Localitatea Giroc a fost pentru prima dată atestată documentar la 1371. Totuşi, pe teritoriul comunei au fost descoperite urme arheologice care indică prezenţa umană începând cu epoca de piatră şi epoca fierului. Deasemenea au fost descoperite materiale daco-romane şi urme din neoliticul mojlociu. Tot pe teritoriul comunei a fost descoperită şi vatra unei aşezări aparţinând Culturii Cucuteni - Belegis.

În perioada de după prima atestare documentare, istoria Girocului a evoluat în ton cu evoluţia politico-economică a Banatului. La 1379 exista la Giroc un jude. În 1745 este amintit cneazul de Giroc. Locuitorii au fost pentru mult timp majoritari români ortodocşi, iobagi; terenul agricol era proprietate a Camerei Aulice de la Viena. Între 1865 - 1870 a avut loc o primă colonizare a Girocului cu familii de germani (şvabi bănăţeni) din Grabaţ, Lenauheim, Variaş. Importanţa Girocului creşte, devenind centru de plasă la 1870. În 1897 se înfiinţează aici „Banca Populară Ghiroceană” .

Între 1910 - 1912 a sosit la Giroc un nou val de colonişti germani din Niţchidorf. După unirea Banatului cu România, în 1920, denumirea oficială s-a schimbat din Gyüreg în cea română de Giroc.