Învăţământul din Giroc

Şcoala Giroc

Învăţământul organizat în Giroc, la fel ca în tot Banatul, se realizează după includerea acestei provincii în Imperiul Habsburgic, un rol important în acest proces urmând să-l aibă alături de autorităţi şi biserica ortodoxă. În concepţia iluministă, biserica şi şcoala vor fi instituţiile implicate cel mai mult în procesul “de luminare a populaţiei” şi în răspândirea ştiinţei de carte în medii cât mai largi.

La baza organizării învăţământului în Giroc şi în peste 200 de localităţi bănăţene stă « Decretul şcolar » aprobat de Maria Tereza la 20 septembrie 1776, publicat în Banat în limbile română, sârbă şi germană.

La 12 martie 1734, atât la Giroc, cât şi la Chişoda, camera imperială atribuie loc pentru şcoală şi pentru biserică. Construcţia nu este ridicată nici în anul 1777, dovadă menţiunea inspectorului Teodor Iancovici, din 14 iulie 1777.

În anul 1776, atunci când Şcoala din Giroc începe să funcţioneze, satul avea 199 de case şi aproximativ 1000 de locuitori, iar primii învăţători au fost Moise Bala şi Toma Moisescu. Din primii ani ni se păstrează şi date referitoare la dotarea şcolii, precum şi la numărul de elevi, care evoluează astfel :1788-89 - 12 elevi, 1791-92 - 23 elevi, 1795-96 - 30 elevi, 1801-02 - 65 elevi.

Date despre prima şcoală construită în Giroc la sfârşitul secolului al XVlll-lea nu avem, dar în anul 1874 se ridică cea de a doua şcoală confesională, pe locul actualului parc al caminului, vis-a-vis de biserică, având următoarele dimensiuni : lungime 12 m, laţime 8 m, dispunând de o singură încăpere cu 5 geamuri.

Cea de a treia şcoală confesională se construieşte în anul 1899 lângă biserică, cuprinzând întreaga clădire a poştei, muzeului şi farmaciei de astăzi.

Din această perioadă de început a învăţământului din Giroc şi a învăţământului confesional avem şi primele date referitoare la dascălii care au funcţionat la şcoala noastră, majoritatea dintre ei formaţi la Preparandia din Arad. Astfel, învăţătorul Moise Bota (1789-1873), născut la Arad sau la Gyula, funcţionează la Şcoala din Giroc prin anii 1836-1837, este autorul unui mic abecedar cu litere latine, tipărit în anul 1820 şi recomandat şcolilor poporale «fiind cel dintâi product de acest fel din literatura română», carte pentru care a fost alungat de pe teritoriul Banatului, refugiindu-se la Sibiu.

Din a doua jumătate a secolului al XlX-lea sunt amintiţi şi învăţătorii Bosioc Miu (1860-1895), Nicolae Popoviciu (1874-1876) şi Aurel Craiovan, şcoala confesională fiintând pe lângă biserică, preotul fiind şi directorul şcolii.

Învăţătorul Atanasie Baicu, fiul preotului Petru Baicu şi al Mariei Baicu, născut în anul 1873 la Câmpanii de Sus, jud.Bihor, absolvent şi el al Preparandiei din Adad, funcţionează între anii 1892-1895 la Şcoala din Micherechi (Ungaria), iar din 1895 devine învăţător - director la Şcoala din Giroc până la 1 ianuarie 1932 când se pensionează.

Învăţătorul Atanasie Baicu şi colegul său Traian Telescu au fost preocupaţi şi de dotarea şcolii cu primele materiale didactice şi cu mobilierul necesar. Astfel, în anul 1904/1905 şcoala dispunea de: o tablă, 5 hărţi, un glob, o bibliotecă cu 9 cărţi, o masă, 24 scaune, 5 cuiere, o maşină de comparat şi 2 lămpi.

Modestă era şcoala şi dotarea ei, dar măreţe au fost idealurile pentru care au luptat şi în spiritul cărora au educat copiii satului aceşti dascăli confesionali, adevăraţi apostoli şi martiri ai neamului, ce trebuiau să înfrunte ordinele antiromâneşti venite din partea unor autorităţi ostile.

Formarea României Mari, la 1 Decembrie 1918, deschide noi perspective în localitatea noastră. În anul 1919 se dă în folosinţă un nou local de şcoală, partea dinspre şosea a actualei clădiri vechi, care în anul 1927 se extinde cu încă două săli, pentru a face faţă numărului tot mai mare de elevi cuprinşi în clasele I-VII.

În anul 1929 a luat fiinţă grădiniţa, cu o singură sală de învăţământ, amenajată în fosta şcoală confesională de lângă biserică.

Dintre învăţătorii cu o activitate remarcabilă în această perioadă, alături de Atanasie Baicu, director până în 1932, care după război a fost repus în drepturi, mai mentionăm pe Mihai Bocşa şi Ioan Belengean, directorii şcolii fiind Ioan Sferdean între anii 1932-1938, Ioan Stoicu între 1938-1942 şi Ionescu Barbu între 1942-1950.

În primii ani după război şi până în 1964, la Şcoala din Giroc funcţionează şcoala elementară de 7 clase, după care în anul 1964 se trece la învăţământul obligatoriu de 8 ani, la şcoala noastră şcolarizându-se şi mulţi elevi din Chişoda (până în 1960), din Urseni (până în 1961) şi din Uliuc (până în 1967), în aceste localităţi neexistând ciclul gimnazial.

În anul 1964 la clădirea veche a şcolii se mai adaugă încă trei săli de clasă, iar după ce două din acestea se vor transforma în trei săli pentru grădiniţă, în anul 1974 se inaugurează şi corpul nou al şcolii ce cuprinde şase săli de clasă, un birou şi o sală de materiale. În realizarea acestor ultime construcţii şcolare, un rol important l-a avut conducerea Primăriei din acea perioadă, primar Gh. Haneş şi Ana Haneş, viceprimar Vasile Buibaş şi directorii şcolii Ovidiu Tocmacov şi Silvestru Ştevin.

Între anii 1982-1984 la şcoala noastră funcţionează şi treapta I de liceu, cu clasele a IX-a şi a X-a. Cu toate transformările produse în conţinutul învăţământului, şi după 1990 baza materială rămâne neschimbată, cu material didactic sărac, depăşit sub aspectul conţinutului, cu mobilier uzat şi degradat.

Situaţia se schimbă radical după ce la sfârşitul anilor '90, clădirile instituţiilor şcolare trec în patrimoniul primăriilor. Acum Şcoala şi Grădiniţa din Giroc, profitând de sprijinul Consiliului local şi al Primăriei, primar Iosif-Ionel Toma, viceprimar Popazie Ionel, profitând de un buget favorabil, trece la modernizarea şi dotarea cu mobilier şi mijloace de învăţământ adecvate.

Putem spune cu mândrie şi fără teama de a greşi că este perioada cea mai frumoasă şi favorabilă din evoluţia seculară a şcolii noastre, motiv pentru care vom trece în revistă câteva din realizările cu care noi, cadre didactice, elevi şi cetăţeni ai Girocului ne mândrim:
- 1990 introducerea apei curente şi amenajarea terenului de handbal
- 2001 introducerea încălzirii centrale pe bază de gaz cu centrale proprii
- 2004 extinderea grădiniţei cu încă o sală de clasă, birou, sală de materiale şi construirea noilor grupuri sanitare cu apă curentă pentru şcoală
- 2005-2006 construirea corpului de legătură între şcoala veche şi cea nouă, cu un hol multifuncţional la parter, iar la etaj cu birouri, realizarea parcării si gardului din faţa şcolii, schimbarea tâmplăriei din lemn, atât la şcoală cât şi la grădiniţă, cu uşi şi geamuri termopan, schimbarea întregului mobilier: banci, mese, scaune, dulapuri, catedre şi procurarea de material didactic: planşe, hărţi, casete video, aparatură, birotică etc.
-2006 extinderea grădiniţei cu un nou spaţiu adecvat organizării unor grupe cu orar prelungit
-2006 extinderea şcolii cu încă două săli, una pentru biblioteca comunală şi una pentru laboratorul de informatică.

Dotarea materială este un factor important în procesul de învăţământ, dar hotărâtoare este munca elevilor şi a cadrelor didactice. Privite lucrurile şi sub acest aspect, ne putem declara mulţumiţi, având în vedere următoarele rezultate. La testele naţionale care au fost susţinute de elevii şcolii noastre în ultimii 8 ani, procentul de promovabilitate a fost de 83,75 %, din 195 de absolvenţi ai clasei a VIII-a 120 au fost cuprinşi în licee, iar 75 în SAM, iar după anul 1990 peste 60 de absolvenţi ai Şcolii din Giroc, la terminarea liceului s-au înscris la diverse facultăţi.

De asemenea, ca urmare a rezultatelor obţinute în activitatea instructiv-educativă, dar şi în îmbunătăţirea bazei materiale a şcolii, în anii 2000 şi 2001, când au fost desemnate şcolile reprezentative din judeţul Timiş, şcoala noastră, pe baza punctajului obţinut ca urmare a evaluării instituţionale, a fost desemnată ca unitate şcolară reprezentativă, fiind una din puţinele şcoli din mediul rural intrată în acest top.

Activitatea şcolară nu se referă doar la baza materială şi la procesul instructiv–educativ, ea cuprinde numeroase activităţi extraşcolare, care s-au organizat sub conducerea cadrelor didactice dintotdeauna. În câteva cuvinte vom meţiona unele acţiuni inedite organizate după anul 1990, multe dintre ele ar fi fost imposibil de realizat înainte de revoluţie.

Astfel, sub egida şcolii şi prin grija cadrelor didactice, în special a prof. Ion Murariu, din anul 1993, apare revista trimestrială «Lumina satului». Pe lângă colaboratorii locali, revista beneficiază de numeroase contribuţii ale unor personalităţi binecunoscute pe plan naţional, precum: Mitropolitul Nicolae Corneanu, prof. univ. dr. G.I. Tohăneanu, istoricul Florin Medeleţ, prof. univ. dr. Viorel Boldureanu, prof. univ. Gh. Lăzărescu, prof. univ. dr. Ioan Drăgan, prof. univ. dr. Dumitru Craşoveanu, scriitorul V. Marineasa, scriitorul Eugen Dorcescu, al căror nume de rezonanţă sporesc considerabil prestigiul revistei.

Şcoala din Giroc a organizat încă din anul 1997, din iniţiativa fostului director al şcolii, Ovidiu Tocmacov stabilit din anul 1980 în Elveţia, un schimb intercultural cu « College des Coudriers » din Geneva, proiect în cadrul căruia 20 elevi elveţieni au fost la şcoala noastră şi tot atâţia din Giroc au fost la Geneva.

Tot şcoala giroceană a fost locul unde au avut loc lansări de cărţi, expoziţii de artă plastică, comemorarea unor înaintaşi de seamă, ca preotul David Voniga şi unde, pe lângă personalităţile menţionate mai sus au mai fost prezenţi: prof. univ. dr. Deliu Petroiu, P.S. Paisie Lugojanu, conf. dr. Gh. Secheşan, scriitorul Ion Marin Almăjan, Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, prof.dr. Gh. Luchescu, cenaclul « Gura Satului », Asociaţia foştilor deportaţi din Bărăgan, reprezentanţii revistei « Suflet Nou » din Comloşu Mare şi ai Cenaclului « Tata Oancea » din Bocşa.